Exista grupuri sudate prin competitie. Exista multe cazuri in lumea showbiz-ului romanesc care dispar pur si simplu pentru ca presiunea de grup e prea mare si pot tine pasul cu grupul care uneori a incalcat „protocolul” luptei cinstite. Exista cel putin 3 cazuri care se pot cita si toate trei au la baza o optiune facuta involutar de cel sacrificat. O optiune facuta printr-o conjunctura a vietii care impune un ritm. Trei cazuri: autosugestia, inductia de tip familiala si caz extrem zburator.
Fiecare din cele 3 cazuri sunt cazuri de genul „Wow” de ce, cum, cand?!? Nici o clipa nici un om din preajma celor 3 subiecti nu au intrebat toate aceastea inainte de eveniment. Lipsa implicarii si ingustarea pantei pe care urci te face sa-ti pierzi haturile proprii. In faza de pe urma atingi linistea, implinirea prin neimplinire. Interesant este ca toate cele trei cazuri sufera de aplicabilitate pana in prezent pentru un grup specific de subiecti cu o anumer particularitate.
Sa analizam pe rand.
1. Inductia de tip familial. S-a folosit de o dorinta si o lipsa pentru a acoperi un gol lasat de parasirea de grup. A castigat dorinta si lipsa, dar adevarata lipsa a grupului, a reflectorului a dat sentinta. Reactia celor ramasi in urma a fost fara nici o emotie, total falsa. E ciudat cat de singuri suntem si cat de haini suntem unii cu altii chiar daca uneori sunt legaturi de sange, directe. Semn ca legaturile de sange nu exista sunt doar autoinduse sau reprezinte puncte de asemanare bazate pe markeri din structura de baza. Show-ul aici a fost oferit de familie.
2. Caz extrem zburator. Aici nu exista nici o caracteristica principala care sa satisfaca un motiv clar. Motivatia este o suma a deceptiile cauzate de grup, pe fondul unui declin familial. Cand iti pui speratele (TOATE) in doua entitati ce-ti compun universul tau extrem, o eventuala cadere a celor doua iti atrage si tie o evetuala disparitie. Vinovatul in acest caz esti in principal tu. Grupul te-a impins la izolare datorita competitie. Familia ti-a respectat distanta necesara unui individ. Ai intregistrat ceea ce s-ar numi un semnal slab si te-ai aruncat in el. Aidoma unui parior care incearca sa dea lovitura vietii lui cu un meci critic si o cota mare, desi cota este imposibil de atins.
3. Autosugestia. E cea mai neagra alegerea de a disparea, dar cea mai curata in ceea ce priveste cine ramane in urma. Aici e clar ca nu e vorba de o rafuiala in familie, familia fiind cea care ofera stabilitatea individului in cauza. Aici vorbim de o competitie pornita dintr-un moment critic: copilaria. E cel mia dur mod de viata pe care-l poate alege un parinte pentru u copil si trebuie sa inteleaga asta inainte de a-l pune s-o faca. Sa-ti proiectezi propriile neputinte si neajunsuri in proriul copil te poate transforma intr-un pedofil de suflete. Asta in intelegi si o vezi pe ochii celui care a fortat de-abia cand pierde obiectul propriei proiectii. Golul din privire nu e un gol parintesc, e un gol de antrenor. Aici un cuvat puternic il are grupul in care ai fost aruncat si decizia acelui factor principal de a te arunca. Grupul este cel care a oferit motivul. Reactiile false si viovate sunt cele care descriu perfect starea in care se afla cel tocmai disparut.
Atentie! Se pot aplica oricui. Fiecare este intr-o competitie.
