Sfantul gratar este prietenul cel mai bun al romanului. Dincolo de legatura divina pe care o avem cu natura(raul,ramul mi-e prieten numai mie”), avem gratarul in sange. Ca e cumetrie, ca e botez, ca e nunta sau iesire la padure, gratarul este alaturi de noi.
Ma uitam in filmele americane la cei care fac gratar si ma minunam de cat de putin mananca astia la gratar, pai sa vezi la noi. Gratar de 4 persoane si zici ca se gateste pentru Compania a 7 a Batalion Vanatorii de Munte.
Cum se produce un sfant gratar?!?
1. Se merge si se face stoc de bere. Hidratarea grataragiului este foarte improtanta in bucataria pregatirii unui gratar.
2. Se alege meniul, care ce mananca fiecare.
3. Se cumpara din fiecare fel ales la pasul 2. de cel putin 3 ori mai mult, „las sa fie sa ne ajunga, sa nu rabdam”.
Masa romanului e sfanta pana in momentul in care nu-i ajunge si intra in panica foametei. Atunci incep injuraturile de tot ce prinde in raza lui de actiune. Sfantul gratar trebuie sa contina un platou cu de toate!
4. Se aleg lemne de foc. Niciodata nu se alege potrivit: ori iei prea multe si arde focul 2 zile de la gratar, ori iei putine si ultimele fripturi din tonele de fripturi ies mai crude.
5. Dupa ce ai mancat 2-3 bucati si te-ai saturat restu de exces se pastreaza pentru zilele urmatoare sau se da la caine/pisica/animal de companie mancator.
Excesul este modul nostru de a ne arata valoarea. Suntem saraci, dar mandrii.
Un sfant gratar fericit va doresc!
PS: Pentru cei mai hardcore va invit sa vedeti cum e Gratarul pe disc!
