E duminica si incerc sa dorm. Am trecut de o saptamana de foc in care a trebuit sa reinventez niste aparaturi care nu mai functionau. In parte vina unor utilizatori neinstruiti si pe de alta parte vina unor dezvoltatori care incearca sa stoarca tot mai mult de pe utilizator. O munca asidua sa explici utilizatorului ca dezvoltatorul isi doreste sa incaseze dupa ce o lunga perioada l-a lasat sa se joace liber cu un program hackuit. Parfumul primei doze gratis a trecut acum e timpul sa se plateasca pentru viciu.
Incerc sa dorm si nu pot. Cand eram in priza cautand sa le rezolv pe toate parea ca imi vine a dormi tot timpul. Dupa ce toate au fost puse in ordine si aduse la un numitor comun am cazut intr-o poveste in care insomnia imi era cel mai bun tovaras de drum. un camarad de nadejde de care ai dori sa scapi la fiecare prapastie pe care o intalnesti in cale. Si totusi si insomnia are rolul ei si drumul ei.
Ceva undeva a facut ca ea sa se intovaraseasca cu mine la momentul in care vorbim.
Si totusi cat poate corpul sa rabde lipsa de nesomn pana cand sa-si gaseasca calea catre pat si reveria unui vis?!? Ma intreb si nu pot sa raspund. Dimineata mi-am promis ca o sa dorm mai mult. Aiurea! La 7:09 ceasul din cap a sunat si cu greu am zacut inert intr-o amortire fantastica pana la 8:32. Parca un drac intrase in mine si-mi dadea tarcoale sa ma scol. Vacarmul a cuprins toata casa de te miri unde. O masina cu numere de tara straina uruia ca un tractor pe strada. Un caine de-o schioapa facea un zgomot ca de razboi. Un alt caine al vecinilor ii tinea companie sarind si latrand pe un cotet de tabla. Practic eram in Vietnam si americanii tocmai isi luau bataie din nou. Hilar ca vorbesc asa de americani fix in saptamana in care ambasadorul USA s-a impozat cu steagul Argentinei in secuime. Intr-o singura expresie poti spune ca tot univerul in care incercam eu sa dorm a fost cuprins de „nebunia lui Salam”.
Insomnie, insomnie, dar cine te cheama pe tine oare?!