Dumnezeu exista in fiecare dintre noi la fel cum si raul exista acolo pentru ca trebuie sa fie. Nu avem nevoie sa ne canibalizam sa-l implementan acolo unde este nefiresc sa existe. Cu cat vom incerca mai mult sa rupem mersul firesc al lucrurilor, cu atat ne vom intarzia evolutia.
Nu cred ca in teza aceea ca implementand mai repede credinta vom accede mai repede intr-o lume mirifca, in lumea pe care am parasit-o cu buna stiinta. Ordinea fireasca a fost sa avem un libe arbitru pentru a ne educa sa fim mai buni.
„Ne nastem rai pentru a deveni buni” este doar o fraza care-mi rasuna in cap de niste ani. Nu poti sa intelegi Drumul daca nu ratacesti pe cateva carari ale pacatului. Nu poti sa inveti o lectie daca nu o traiesti. E simplu sa crezi cu mintea, e mai greu sa implementezi credinta in suflet. Cat timp vom incerca sa intelegem Divinitatea cu mintea, lasand sufletul in intuneric, vom repeta la infinit repetabila povara a arogantei de a crede ca putem invata fara a practica.
Ordina fireasca este aceea in care parcurgem Drumul catre alchimia sufletului bun. Fiecare pas gresit si fiecare esec reprezinta o lectie grea pe care trebuie s-o invatam. Poti sa existi ca un om bun pentru societate, dar nu poti sa existi mereu ca un om bun pentru tine. Te poti minti ca esti bun, dar atunci vei ignora toate semnalele care ti-au fost trimise pentru a-ti regasi sufletul.
