Suntem un suntem pentru ca nu ne pasa de cel de langa noi, dar uneori am senzatia ca nu ne pasa nici de noi. Ne este infinit mai simplu sa stam ca sa vegetam decat sa ne implicam pentru a rezolva o problema comunitara sau personala. Il luam pe NU in brate si defilam cu el, incercand sa pasam vina dintr-un colt in altul. Boxam cu aerul crezand ca adversarul este real.
Am avut in plan socio-personal 2 victorii in raport cu autoritatile: taierea unei ramuri de copac cu ADP-ul si problema sobolanilor cu Institutul Pasteur. Am sesizat intr-un mod civilizat Eu o singura persoana si lucrurile s-au schimbat. In bine.
Dupa aceste doua victorii mi-am dat seama ca noi ca tara suntem unde suntem pentru ca nu ne implicam si pentru ca ne place de 1000 de ori mai mult sa ne vaicarim decat sa punem dracului mana si sa reparam.
Si lucrurile nu se opresc aici. Pana si lucrurile pe care le facem in ograda noastra sunt facute de mantuiala in buna traditie a lui „las ca merge s’asa”. Meseria a fost bratara de aur, de acum smecherie tot ce conteaza in tot ceea ce intreprindem. Avem nevoie de confirmare ca Noi avem o casa mai mare decat a vecinului, ca vecinul are o capra moarta in timp ce Noi am vandut-o, ca Noi avem o plasma mai mare, ca Noi… completati pe linia punctata cu tot ce va vine in cap cand va ganditi la dumneavoastra in comparatie cu cei apropiati.
Sentimente?! Da-le dracu. Spirit?! Mai da-l in mortii masii. Burdihanul trebuie sa fie plin cu mici si ceafa de porc si ochiul sa surprinda invidia in privirea interlocutorului. In rest all-inclusive pe toata linia pana cand moartea ne va desparti pe Noi de propria noastra imagine.
In tot acest circ pe care-l producem in asa numita viata a noastra suntem „decat” un personaj care se maimutareste pe un ecran full hd cu posibilitate de vizonare 3D. Practic tridimensionalitatea vietii noastre se formeaza dintr-o bidimensionalitate inerta si inca o dimensiune care tine de marimea penisului in creier.
Imi dau demisia din educatia prezenta pentru a lucra in mod asiduu in modul trecut ca sa pot pregati viitorul. O singura samanta pe care o voi sadi ca sa creasca mare e de ajuns pentru a oferi viitorului un trai mai bun. Prezentul e mort, trecutul a fost. Viitorul creste.
Cu drag,
un fatarnic.
