Imi revine in minte o replica dintr-un film de duzina american: „Time is beside us”, care se deruleaza intr-o bucla inerta si incerta. Timpul trece prin niste schimbari majore si noi suntem prinsi in mijlocul furtunii ca niste pioni intr-o tabla de sah cu pioni infiniti si linii infinite. O matematica perversa a asezat un geam deasupra noastra si ne separa de timp pentru a putea trece mai usor prin ecuatia numita viata.
E patetic si suna incalcit, dar simturile imi spun ca totul se schimba. Paradigma trebuie zdruncinata pana la ultimul punct infinit de siliciu din acel geam ce separa timpul de om. Nu vorbim de teorii ale conspiratiei caci ele sunt nascocite pentru a ne oferi raspunsuri ce sa raspunda la stimuli de frica. Materialul este in miscare si modificarile se fac la nivel de constiinta universala. Forta vitala pentru a depasi obstacolele o reprezinta o uitare ce permite materiei sa inmagazineze informatie. Pe drum se pierd materiale si se castiga energie. Este unul dintre principiile pe care nu le poti explica in postura de om, dar ti-o poti regasi strigand in adancul constiintei acolo unde materia nu poate modifica. Modificarile se executa respectand ecuatia rabdarii.
Lectiile au fost predate. Timpul isi scurge clepsidra pentru a desena cu rabdare un alt spatiu vital din care sa rezistam si sa evoluam catre o alta paradigma. Teama e arma care ne tine pe loc pentru a putea sa ne disciplinam rabdarea cu care am fost inzestrati, dar de care am uitat.
Nu cauta raspuns intr-o intrebare, mai bine cauta o intrebare care sa-ti modeleze prezentul. Am trait prea mult in trecut incercand sa atingem viitorul.
Scenariile apocaliptice sunt dezvoltate de minti limitate pentru a putea face fata unui esec prezent.
