Timpul si ranile…

Cred ca am nevoie de TIMP. Sa ma gandesc la ce s-a intamplat, sa ma regrupez, sa merg mai departe.

Am intalnit sufletul acolo unde omul a disparut. Dupa 2 ani de cautare am regasit un suflet care respira in tot ce misca pe o bucata de pamant. A avut grija sa sadeasca in mine samanta unui om care sa-si iubeasca locul. Inca nu am gasit locul dar il caut si iubesc fiecare loc pe care calc si unde pot sa sadesc o samanta de timp si de unde pot culege uneori pilde-timp.

Am gasit omul acolo unde Dumnezeu a lasat doar pamant. Am gasit sasul acolo unde el traieste desi a murit. Corpul s-a dus, dar fiecare particica din fiecare pietricica pe care a calcat ii spune povestea tanguind a jale si haulind a distractie.

Mi-a cerut acum 3 ani o caseta cu formatia „10 prajini” pe care n-am reusit sa i-o aduc. Un suflet de cantaret de fanfara ascuns intr-un neamt ratacit prin imprejurimile Brasovului. Un om cu o istorie pe care am reusit sa i-o smulg in ultimele clipe de luciditate din viata lui.

…raman in urma doar povestile si parfumul lectiilor invatate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*