Timpul si uitarea sunt elementele care definesc cel mai bine o prietenie. Am crezut mult timp ca prietenia consta in afectiune daruita celui din fata ta, dar de multe ori afectiunea implica minciuna pana cand scopul este atins.
Timpul este cel ce da greutate unei relatii de prietenie. Daca nu ai timpul necesar sa oferi spatiu si respect, relatie de prietenie nu exista. Exista doar minciuna de a exista ca entitate care la un moment dat poate sa capuseze pe spatele unui ins.
Am oferit de multe ori informatii vitale pentru cariere multor persoane fara sa astept un beneficiu material imediat. Uneori asteptam doar o raspundere matura a celui ajutat. Putine cazuri au fost cele care sa ma surprinda cu adevarat, majoritatea s-au terminat dincolo de nimicul cotidian.
Uitam prea des pe cel din fata noastra cand pozitia sociala a suit o treapta a toparlanismului ieftin. Treapta „superioara” are castig de cauza treptei inferioare, chiar daca treapta inferioara ti-a fost trambulina spre treapta „superioara”. E vag si totusi cand citesti intelegi, dar esti impietrit de uitare.
VOi merge la fel de energic pe strada cautand sa ofer timp si uitare pentru maine, indiferent ce voi gasi la final astept un puzzle rezolvat din care sa inteleg cine este omul intre timp si uitare.
