A trecut BAC-ul de anul acesta si n-am inteles nimic din ce ne transmite noua generatie. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe foaia matricola de final de liceu ca am inceput sa ne erijam in oameni maturi cu replici de rahat pentru noua generatie:”Am fost si noi copii, dar ca astia nu.”
Important nu este sa le futem meciul pe care oricum l-au pierdut, important e sa le intindem o mana si acolo unde ei nu gasesc speranta si puterea de vorbi sa le mai dam o sansa. Acolo unde societatea si familia au esuat, omul trebuie sa ia atitudine.
Am auzit tot felul de mizerii la adresa lor, am auzit pareri de la tehnicieni fara suflet, dar n-am auzit reactii omenesti. A gresi face parte din codul nostru genetic, greseala este modul in care societatea reactioneaza pentru a indrepta un rau facut.
Cine isi asuma riscul de a urca bolovanul lui Sisif inapoi pe munte? E usor sa ne batem joc, e usor sa facem caterinca, e usor cand nu e vorba despre noi. Facem petitii imbecile pe facebook, luam in zeflemea pe twitter si scriem pe blog concluzii copiate din stiri de presa, dar nu intindem o mana spre iertare.
Cine ne da dreptul sa judecam o generatie prinsa in jocul oamenilor mari?!? Trebuie sa oferim credinta acolo unde sadim deocamdata doar indoiala!
Nu vorbim de o singură greşeală ci de un lanţ întreg de greşeli în masă. La o scară de 100.000 de persoane! Înţeleg să greşeşti o dată, dar când o faci zi de zi, timp de 4 ani, asta denotă o nesimţire crasă.
Profesorul care l-a trecut pana in faza finala are partea lui de vina, poate daca-l lasa corijent in timpul anilor de studiu se trezea si elevul.
Dezinteresul vine din ambele tabere.