…nu stiu cine a spus primul asta, dar tare istet trebuie ca a fost. O mana de ani in care am primit un numar distinct de iluzii si un spatiu care sa ma defineasca ca un om.
Cat am fost mic am fost speriat de mutarea din apartamentul in care am inteles lumea, dar am trecut mai departe cu ceva resentimente si idei de „I’ll be back”. Am avut si un prim loc in care m-am nascut si pentru care am nutrit speranta ca va fi al familiei mele, dar planurile nu au fost tocmai cele calculate. Inca mai exista speranta ca va fi al meu intr-o zi. Am avut un loc unde mi-am desfasurat toate cele ale copilariei cu bune si cu grele asa cum e dat fiecarui om, am pierdut legatura cu acel spatiu, dar tot mai sper sa-mi regasesc linistea si conexiunea care sa ma arunce in el.
Mutarile fac parte din viata unui om si trebuie acceptate, chiar si atunci cand copilul din tine mai spera la un miracol. Azi a venit momentul ca un spatiu sa fie rapit pentru a face loc altui set de iluzii pentru alti doi oameni ce incep sa inteleaga ce si cum se intampla cu ei pe acest Pamant. Tot azi am inteles de ce nu apartin acestui loc, mi-am irosit cele 3 miracole. Un al patrulea va fi un dezastru. Astept sa-mi gasesc locul pentru care sa exist ca fiinta in dualitate planetara. Deocamdata lupt pentru un viitor al unor patru temerari ce-si incep calatoria pentru un spatiu ce va fi doar al lor, chiar daca temporar vor trebui sa suporte chiriasi de ocazie lunga. Sper sa merita acest spatiu si sa-l ingrijeasca cu dragoste si intelepciune. E un pas mare si o responsabilitate pe car trebuie sa si-o asume. Sper ca atunci cand voi fi batran si senil sa pot privi in clipe de luciditate la doi oameni care tanjesc dupa alte 3 miracole.
„The winners take it all”…se pare ca atunci cand pleci intr-o cursa din pozitia a doua nu-ti ramane decat sa faci o cursa buna pana aproape de final, iar in final sa lasi locul celui ales. Iar pe mai departe sa-ti cauti locul cand cel Ales si-a atins maximul.
…e timpul s-o iau din loc.
