Sunt nascut undeva in 1983. La noi in casa mereu si mereu am avut parte de muzica buna. Petrecerile familiei se tineau in jurul unui pick-up Pacific si alaturi
magnetofonul Majak.
Inevitabil dupa ce curgeau randuri si randuri de bautura aveam parte si de discutiile muzicale.
Zugravirea tabloului: 4 insi crescuti in „confortul Stalinist” al Bucurestilor lui 1960-’70 si cu o sete imensa de a citi si a asculta tot ce era interzis.
Cam de acolo am aflat ce se putea despre Pink Floyd, despre Beatles, despre Jethro Tull, despre concertul Blood Sweet and Tears de la Patinoarul 23 August, despre Phoenix.
Mintea de copil nu putea cuprinde tot ce spuneau ei acolo. Povestile se roteau si sareau de la o actiune la alta.
Rasetele si amintirile acelor vremuri erau vii si retrairea lor ii facea sa se simta bine.
Daca nu ma insel Blood Sweet and Tears a cam fost primul si ultimul concert venit de afara.
Cu Pink Floyd am luat contact prin intermediul melodiei „Another brick in the wall” cum de altfel banuiesc ca facut toata lumea de varsta mea.
Cand ascult melodia aia imi reproduc si acum in minte haraitul vechiului Majak. In playlist-ul de pe pista 1 a benzii de magnetofoc dupa asta urma Beatles….parca melodia „Mother”.
Tarziu undeva in liceu ajutat de colegii de clasa rockeri am descoperit si restul melodiilor Pink Floyd.
Nu poti cere sa inteleg ce n-am trait, poti sa-mi ceri sa respect. Pot spune ca am empatizat cu muzica lor, dar in veci nu voi putea sa simt ce a insemnat muzica lor.
Au fost niste perioade ciudate pe care doar cei ce le-au trait le pot intelege si simti. A fost momentul in care s-a facut o trecere. Nu cred ca azi internetul era ce este azi daca nu ar fi existat perioada de razvratire si libertate muzicala de atunci.
Fiecare bucata din puzzle-ul lumii si-a jucat rolul si a creat viitorul asa cum este el azi…azi ma simt trist pentru ca ieri unul dintre profesorii mei in materie de muzica probabil a stat in parcul Izvor pazind bancile si iarba din parc si a suferit ascultand istoria cum se rescrie peste amintirile lui.
Retraind momentul Blood Sweet and Tears pentru a 1000 oara, dar acum suferind caci la 500 de metri de el se intampla o jumatate de vis al lui…un vis in care nu a avut loc. Sistemul e mort, sistemul a invins!
