Ne-am pierdut speranta pentru ca ne-am pierdut inocenta romaneasca pura. Ma risc sa spun vorbe mari in vant ca unul si ca altul care turuie pe la tv, dar ma risc s-o fac pentru ca ma doare.
Am dat unui copil de 4 ani sa asculte Iarna de ulita si sa vizioneze un colaj de poze dintr-o carte de copii. Eu ascultam si-mi veneau in cap tot felul de amintiri ale copilariei, ulitele de la tara bunicilor unde imi petreceam copilaria, iar copilul ala se uita inert la ecran si batea din degete nervos.
Copiii nu mai au puterea sa asculte si sa adune informatie pozitiva. Bucuria poeziei trebuia sa fie in fiecare dintre noi. Noi am ucis si inlocuit aceasta bucurie a copiiilor cu fiecare rahat pe care l-am bagat in viata lor si nu trebuia sa fie acolo. O tableta, un telefon, un joc video, un canal de desene animate aiurea… toate definesc omul „shop” in care ne transformam, in care ii obligam pe copiii viitorului sa creasca.
Opriti cumparaturile, porniti poezia!
One thought on “Unde esti copilarie?!?”