Viata asta e ca o fuga continua de propria noastra coada. Aidoma unei pisici care-si alearga in mijlocul casei doar pentru ca se misca, asa si omul isi alearga destinirea fugind dupa himere.
O fuga imensa in care pierdem timpul si ne incarcam cu balast pe care-l vom cara catre vesnicie dupa noi.
Suntem fiinte ale stelelor mai presus de cum credem noi ca suntem fiintele obiectelor pe care le strangem la fel cum strange vantul gunoi in colturi dosite de vreme.
Asa cum coltul strange gunoi si noi ne prindem in hora mizeriilor strangand obiecte anoste si hidoase, dar care au o stralucire orbitoare in oglinda sufletului nostru gol.
Strangem gunoaie si parasim suflete. Ne certam pentru mizeriile care ne aduc aminte de evenimente slabe, dar cu o rezonanta puternica in vraja de care am fost cuprinsi.
Nimicul l-am ridicat la rang de arta , in timp ce sufletul zace intr-un colt sufocat de mizeriile cu care l-am hranit.
O timpule, tu bland povestitor! Timpul trece si ne sufocam in timp ce traim legati de vraja lucrurilor trecatoare.
Suflete vin si trec pe langa noi, iar noi traim intr-un univers mort.
E vremea ca omul sa fie dezlegat de obiect. E timpul sa ne ridicam intr-o lupta a noastra impotriva noastra. J
ocul de-a amintirile trebuie sa se incheie si lucrurile inutile trebuie sa-si gaseasca drumul catre lada de gunoi a istoriei noastre. Sa te eliberezi de materie si te contopesti intr-o hora a sufletelor.
Cu fiecare obiect de care te lepezi trebuie sa adopti un suflet pe care l-ai urat in toata fiinta pana atunci.
Si pana la final de lepadare, gaseste drumul catre toti cei ai tai.
Atunci timpul ciclic isi opreste mosorul si te lasa sa privesti tot ce ai strans in jurul tau.
Acum si atunci vei intelege cine esti cu adevarat si de ce ai venit in calatorie pe acest pamant.
Curatenia incepe cu tine!
