Am obosit sa exist pe internet. Sunt ceva ani petrecuti pe internet care s-au asezat in dreptul meu. Am obosit si de un an de zile caut sa ies undeva la marginea lui pentru a contempla lumea.
In vara m-am inhamat la un proiect de demolare a unor magazii pentru a regasi mesterul din mine. Stiu ca pe multi v-am numit mesteri in repetate randuri incat am ajuns sa primesc acelasi apelativ cand sunt cautat in diverse momente. E ca un brand pe care l-am format in ani de repetare. Acum de ceva vreme am luat de la un prieten de familie drag apelativul „Naie”. Tot vorbeam cu el si tot auzeam:”Bai Naie nu e bine!”, „Naie nu mai merge dracia asta de laptop”, „Naie i-am dat drumu’ si mi se instalase windows 10”. Si ce sa vezi, in nici 2 luni am inceput sa strig lumea „Naie!”, dar sa revin la povestea mesterului din mine.
Am ales in vara sa pun mana pe baros si tesla pentru a recastiga conexiunea cu lemnul, cuiul si sarma. Am cotrobait prin magaziile uitate de vreme si pline de amintiri ale vecinilor. O plimbare in trecutul zbuciumat al unor lucratori CFR care au strans intr-o viata fiare, lemne si povesti ale unor timpuri pe care nu putem sa le judecam.
Acum in prag de iarna incerc sa ma conectez cu electricianul din mine. Sa zic electronist e mult. Incep sa invat sa lipesc corect cu un letcon. Mi-am luat un pistol de silicon si ma ghidez dupa niste filmulete de pasionati in domeniu pentru a produce diverse lucruri folositoare sau nefolositoare. Unele dintre ele le poti cumpara din magazine, dar scopul meu este sa invat sa le fac singur. Un „how it’s made” casnic de care aveam nevoie pentru a deconecta creierul de la internet. Mai am mult pana departe, dar vad ca ma relaxeaza sa invat lucruri noi intr-un domeniu cu rezultate vizibile si fizice.
Vine o vreme, vine un timp, ajungi sa iti doresti sa te reconectezi in plan fizic cu riscul de a te decupla de la informatia pe biti si http.
Va las mai jos un filmulet cu niste pasionati care surubaresc tot felul de astfel de mici nebunii.
