„Oricine poate vinde!” este replica mea preferata din interviurile pentru angajare. Directori stilati si imbracati ca dupa moda din filmul „Wall-Street” iti zambesc stregareste de dupa un birou turnat la repezeala. Gulerul si mansetele albe ale unei camasi in dungi parca coborata din filmele cu bursieri batrani iti indica repezeaza cu care vor sa te imbie in lumea lor plina de comisioane grase.
Cand nu te lasi impresionat de teatrul ieftin jucat omul devine arogant tratandu-te la nivelul hainelor cu care te prezinti in fata lor. Imparatul gol dar imbracat ca pentru gala prostiei lui iti rade in fata nestiind ce vrei. Omul poate vinde, dar nu tot omul este un bun vanzator.
Mai nou traim in era informatica a cuponiadelor. Fiecare magazin iti vinde nimic la reducere. Paleta de produse oferite e aceeasi si pulbicul tinta lipseste cu desavarsire. Fiecare face spam cu proiectul lui doar, doar ii iese de-o ciunga. La final cel mai prost bun vanzator imbraca oferta intr-un proiect si vine sa-ti vanda o idee de cacat impachetata ca pentru o conferinta. Costumul, telefonul, laptopul si masina nu fac un om de succes…restul e un alt antreprenor de carton intr-un oras de lumini stinse.
