Cerne Doamne linistea uitarii…

Imi suna in minte versul lui Coposu cantat Dumnezeieste de Vali Sterian: „Cerne Doamne linistea uitarii” Vreau sa ninga si sa uit. Ma dor oasele si frige carnea, imi plange sufletul si-mi tace mintea. E liniste. Acum e liniste si astept sa inteleg ce se mai poate intelege, dincolo de dunele de disperare sta un chip acoperit de o burka. Vesmantul e negru si nu lasa nisipul disperarii sa patrunda in suflet. Lacrimi cristaline se risipesc pe un obraz nevazut de Soare si plans intr-o asceza de sfant. E acel moment in care mintea iti zboara la cartile citite, la...