Scurte de vara

Am impresia ca traiesc si joc intr-o piesa de teatru in acelasi timp in care o scriu intr-o camaruta de mansarda obosita. Mansarda, cliseul tampit al oricarui scriitor wanna-be care n-a trecut decat prin lecturi de tip Mayitrei. Ma plimb inert intr-un spatiu inchis si caut raspunsul la intrebarea suprema. Stupidul de mine nu intelega ca nu exista raspunsuri la toate intrebarile pe care ti le pui, unele sunt puse pentru a fi descoperite mai tarziu. Viata are un mod ciudat de a ti-o arata, lasandu-te sa chinui pana mori. Tu zici ca ea e trista, cand ea e mai...