Pentru mine singurul jazz pe care-l pot asculta este jazz-ul cantat in perioada lui ’30, anul 1930. Acolo in epoca aia jazz-ul avea un sens si o coordonata strategica in ridicarea unui tip de Om. Nimic nu ma incanta cand incerc din rasputeri sa ascult jazz-ul anilor prezenti. Nu-l inteleg. Il vad usor vulgar incercand sa epateze si sa ofere o imagine idilica asupra unui curent. Acolo in timpul acela era doar un copil descult, negru asuprit dar si alb timid, care incerca sa strige. Nici o snobie, nici un damf de fata mare culturala. Unu, doua, trei instrumente si...
📄 Articol complet: Singurul jazz e jazz-ul anii 30 (1930)!