De ceva vreme sunt pasionat sa surubaresc prin curte diverse. Pana acum 5-6 ani lucru prin curte era o povara pentru mine. Fie ca era vorba de reparatii sau inventatul unor dispozitive pentru usurarea vietii de zi cu zi in curte, ma fortam sa fac lucrul respectiv.
Trageam de mine efectiv ca sa pot termina ce am inceput. Acum sunt altfel, ma apuc de lucru si trag de mine sa ma opresc. Ba chiar uneori as sta si as lucra la lucrul respectiv fara pauze de masa sau pur si simplu pauze de lucru.
Ce fac concret?! Am inceput sa slefuiesc scaune de vopsea pentru a le pregati sa le dau cu ulei sicativat si lac. ma simt mult mai bine sa am in casa un scaun la care sa se poata vedea fibra lemnului si nu o culoare uniforma de vopsea. Noduri, linii de lemn sau micile imperfectiuni fac din obiectul respectiv sa fie unul viu si care se potriveste mult mai bine in peisaj. Alteori ma apuc sa surubaresc la aplecatoare care sa-mi ofere adapost pentru alte lucrari ce le efectuez cand afara ploua. Recent am inceput sa plantez diverse plante medicinale si care au un aspect placut pentru curte. Pana sa le bag in pamantul din curte, le cresc in ghivece pentru a planta in curte direct rasadul dezvoltat. Am plantat si seminte, dar acestea nu au ajuns la maturitate din diverse motive temperatura schimbatoare, pamantul sarac de Bucuresti sau animalute de gradina ce iti mananca planta abia rasarita.
Acum ma urnesc mult mai greu sa intru in casa si sa-mi lucrez treburile pe calculator sau sa socializez pe facebook, twitter si alte medii sociale. Pe vremuri ma miscam aproape spre deloc in curte sa-mi fac treburile de gospodar. Timpul se schimba si prioritatile la fel.
Viata este mult mai frumoasa cand lucrarile iesite din mana ta are o forma si un continut pe care sa-l poti privi. Cred ca am iesit din sfera lucrurilor virtuale pentru a face loc rezultatelor fizice.
Va invit sa va cautati pasiuni in lumea reala pentru a simti rezultatele dincolo de timpul nostru virtual.
