Era prin vara lui 2005 cand ne-a traznit la tara la bunica-mea sa ne facem piscina, membrii gastii noastre de nebuni. Era o idee mai veche de-a noastra si inca ne dadea ghes. Asa ca iata-ne in febra cautarilor pe internet dupa proiecte, materiale ieftine si mai ales un specialist tot ieftin, ca banii nu erau multi. Erau de fapt banii pe care ii stranseseram din joburi de zilieri in week-end-uri. Asa ca va imaginati ca nu era cine stie ce. Insa plini de curaj, noi vroiam sa avem „ligheanul” nostru. Evident ca trebuiau si niste parinti convinsi sa ne lase sa facem intr-una din curti. Treaba a fost rezolvata de unul din baieti ai carui parinti erau plecati in Spania si care ne-au si ajutat cu o parte din bani.
Epopea constructiei
Era cam luna mai cand ne-am apucat de sapat groapa. Am vazut noi ca e cald afara, asa ca i-am dat drumul la treaba. Primul metru a fost usor, ca era pamant. Si fluieram cu totii si credeam ca in 3-4 zile suntem gata. Dar cand am inceput sa dam „de greu” sa vezi ce grele se lasau bratele seara. Cantam cu tarnacoapele si casmalele in mana, LA CHILIA’N PORT sau LA INCHISOARE a lui Cristi Rizescu. Si din alea trei zile preconizate de noi, ia uite cum am ajuns sa bagm vreo 10 14 zile de „lopatareala”. Dar sapam cu gandul la gratarele si petrecerile pe care le vom face pe malul ei.
Punctul culminant
Numai ce terminaseram de dat gata cu sapatul si in noaptea urmatoare a venit o nebunie de ploaie care a umplut groapa noastra ochi. Asa ca dimineata am vazut si primele fiinte care se bucurau din plin de „piscina”. Erau ratele si gastele noastre si ale vecinilor care erau tare fericite. Ba chiar unul din baieti a spus mai in gluma mai in serios:
BAI BAGABOANTELOR? VOI ATI PLATIT BILET DE INTRARE LA STRAND SAU ATI INTRAT PE NASPA? SUNTETI BLATISTE, ASA-I?
Si din acea zi asta a ramas porecla ratelor si a gatelor: BLATISTELE. Si cand mai taiau bunicile noastre cate una, ne intrebau in gluma:
E BUNA MAICA BLATISTA? S-A FIERT/COPT BINE? SAU A FOST INCAPATANATA IN OALA?
Finalul
Aventuri au mai fost pana am turnat si peretii si mai ales la crearea circuitului electric. Am intrerupt de vreo cateva ori curentul in gospodarie, de buni electricieni ce eram. Noroc cu pompe piscina Shop-Einstal. Astea au fost singurele care la nu ne-au dat batai de cap in toata acesta epopee a micii noastre piscine.
Va intrebati cat ne-am bucurat de ea? In principiu restul verii acelui an si dupa aceea anul urmator. Dupa aceea am ajuns la capitolul intretinere si vazand cat costa toate acele operatiuni am acoperit-o cu o prelata si am lasat-o in uitare, Noroc cu parintii din Spania ai colegului in a carui curte o construiseram. S-au intors si cu o parte din banii pe care ii castigasera au deshis un club si au inclus si „minunea” noastra de piscina in „complex”. Ba chiar mai nou au si contracte cu scolile si gradinitele din zona care aduc copilasii aici la lectii de inot.
