Nu cred ca se poate ca in viata asta pe care o avem de trait sa existe un om care face cu adevarat ceea ce ii place. De fapt facem suma lucrurilor care nu ne place deopotriva cu cat facem ceea ce ne displace.
Practic traim intr-o balanta in care am senzatia ca primim sarcini care sa ne puna in dificultate. Altfel daca am trai facand ce ne place nu ar avea sens ca viata sa continue. Truda este singura cale de a merge inainte. Cand truda este inlocuita cu placere, fructul este starpit si omul primeste alta sarcina pentru care trebuie sa inceapa sa trudeasca. E un joc al actiunilor ce trebuie dus pana la capat.
Intr-un fel e trist, dar pe de alta parte este incitant pentru ca fiecare actiune dusa la un bun sfarsit te trimite la un alt nivel unde incerci alte senzatii de lucru si miscare. Ai grade de dificultate mai mari pentru a putea trece mai departe catre punctul maxim in care parasesti stagiu pentru a trece intr-o alta faza de sarcini si joc.
