Falsa teza, generatiile

„gandim la fel, simtim la fel”

Umbla vorba prin targ sub forma de scrisorele cu iz de delatiune, cu tot felul de cauze fara de cauza. Unul ne cearta ca nu vrem la lupta sa aparam ce nu e al nostru. altul ne spune ca el fac parte dintr-un grup pe care alt grup nu-l respecta, una  ne povesteste despre diaspora. Cu totii incearca sa atraga atentia asupra… asupra ce?! Daca stam stramb si judecam drept toti sunt suferinzi cu psihicul  incercand sa primeasca confirmarea unui grup. E un soi de ritual al auto-incoronarii cand grupul nu te primeste ca pe un „frate” de nadejde.

Sa revenim la caprele noastre. Am nimerit de-a lungul vremurilor peste scrisorele de amor ghebos  grup semnate de cate un om si impartite de restul cei care adera la dezideratele viitorului incoronat ca fiind reprezentativ. E vorba de scrisorile in care fiecare neinregimentat cauta sa se alature unui grup denumit generatie, X, Y, Z, radical patrat din teoria multumilor confuze.

In realitate fortam nota cand ne atribuim caracteristicile celor de varsta noastra incercand sa construim un grup. Noi suntem diferiti si avem timpi diferiti in care „am crescut”. Si cand zic crescut ma refer la modul in care informatia a primit acceptul pentru a fi imbratisata si asimilata. Spre exemplu eu am copiat mult din genericul generatiei mele dar nu ma pot atribui ca fiind un exponent al acesteia. Am copiat comportamente, am tradus comportamente din memorii colective povestite de cei de dinainte si am incercat sa le dam o nuanta originala. Nu poti forma o generatie noua daca baza o ai in gneratia veche. Timpul e calaul nemilos care ucide si desparte muntii de trasaturi care nu ne leaga nicicum intr-un grup compact.

Ne place sa ne inradacinam sentimentele si sa ne legam vietile sociale de grupuri pentru a putea mentine un flux continuu in  a copia.Daca scoti individul din comunitate vei observa ca el este unic, dar isi refuza unicitatea pentru a se preda fratiei de a pacali timpul. In realitate timpul isi are scurgerea la fel, doar noi ii dam senzatia vitezei manati de interese diferite si meschine.

Avem trairi comune, dar nu indeajuns de puternice pentru a ne constitui in grupuri finite si distincte. Apoi daca stai si te gandesti cu cat categorisesti acest aspect al vietii cu atat se formeaza un hau tot mai mare intre grupuri de varste. Interesul comun este ca noi sa vietuim intr-o armonie coerenta. Fiecare trimite mai departe un material imbunatatit. Cat timp vom pastra categorisirile generatiilor, vom ridica ziduri pe care altii se vor chinui sa le darame pentru a construi altele noi pentru viitor. Si asa fiecare grup ajuns in maturitate ingheata procesul evolutiei pastrandu-si intacta „jucaria” de trasaturi si pierzand timp in a ridica ziduri si  bariere facand din cunostintele sale un Sfaant Graal  al celor cu care se identifica el pe Sine.

Jos cu zidurile mintilor voastre! Suntem doar noi, cu totii.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*